Viața și opera
Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821 la Bacău, într-o familie de boieri moldoveni. A învățat la Iași, la pensionul lui Victor Cuenim, apoi la Paris, unde a încercat medicina și dreptul înainte de a se hotărî pentru literatură. Întors în Moldova, a fost, alături de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, unul dintre conducătorii Teatrului Național din Iași și a scris pentru scenă comedii și vodeviluri, printre care ciclul Chirița, pe care publicul le-a iubit imediat.
A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova, a luptat pentru Unirea Principatelor și a fost ministru de externe sub Alexandru Ioan Cuza, iar la sfârșitul vieții, ministru plenipotențiar al României la Paris. Ca poet a cules și publicat poezia populară (Poezii populare ale românilor, 1852–1866), a scris Doine, Lăcrimioare, Mărgăritărele, Legende, ciclul Ostașii noștri, dedicat Războiului de Independență, și Pastelurile, tablourile anotimpurilor de la Mircești, care rămân partea cea mai citită a operei sale. În 1878, Cântecul gintei latine i-a adus premiul concursului de la Montpellier.
A fost membru fondator al Academiei Române. A murit la 22 august 1890 la Mircești, pe moșia unde își scrisese cele mai multe pasteluri și unde este înmormântat.
