Cuza Vodă

Văzutu-te-am în pace suind scara mărireiȘi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoareSadit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul vecinicieiȘi vecinice mari fapte lăsat-ai României,Nălțând din părăsire antica-i demnitatePrin magica Unire și sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece și revarsăO ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,Și, stând apoi deoparte, în urma lui priveșteCum brazda se deschide și câmpul înflorește,

Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiereȘi vezi a țării tale frumoasa renviere,Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,Din suflete și câmpuri sămânța de serbire,

Acum te odihnește gustând eterna paceÎn taina măiestoasă a morții care tace,Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândeascăȘ-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,Să steie neclintite pe-a Timpului hotareȘi vecinic să răspânda o falnică luminăPe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!