Adio Moldovei

Scumpă țară și frumoasăO, Moldovă, țara mea!Cine pleacă și te lasăE pătruns de jale grea,Căci, plutind în visuri linePe-al tău sân ca într-un rai,Dulce-i viața de la tineCa o dulce zi de mai!

Eu te las, țară iubită,De-al tau cer mă depărtezDar cu inima cernităPlâng amar, amar oftez!Trist, acum la despărțireDe fiori mă simt cuprins.Ș-orice dragă nălucirePentru mine-acum s-au stins!

Cine știe, cine știeDacă-mpins de-al soartei vânt,M-oi întoarce-n veselieSă sărut al tău pământ!De-oi videa încă vrodatăMunții tăi răsunătoriCe cu-o frunte înălțatăSe perd falnic pintre nori;

Și-ai tăi codri de verdeață,Unde curg, șoptesc ușorReci izvoare ce dau viață,Doine care zic de dor,Și-al tău cer care zâmbeșteSufletului românescȘi oricare mă iubeșteS-ori pe care eu iubesc!

Iată ceasul de pornire!Iată ceasul mult amar!Veselie, fericire,Eu le las pe-al tău hotar,Ș-a mea inimă îți zice:O! Moldovo ce jălesc,Adio! rămâi ferice,Ferice să te găsesc!