Adio

De-aș trăi cât lumea-ntreagă,Gândul meu la tine, dragă,Vecinic, vecinic va zbura,Ș-orice e mai sfânt în mine,Dulce înger! pentru tine,Pentru tine-1 voi păstra.

Cea mai blândă-a mea gândire,Cea mai gingașă simțire,Cel mai falnic dor al meuȚie numai, numai țieLe închin pentru vecieCa la însuși Dumnezeu!

Tu, ființă de slăvire!C-un cuvânt, cu o zâmbire,Cu un dulce sărutat!Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață,Și a raiului dulceațăTu în sânu-mi ai vărsat!

Tu mi-ai dat cu-a ta iubireAcea naltă fericire,Acel simt dumnezeiescCe puternic ne supuneȘi ne-naltă de ne puneSus, pe tronul îngeresc!

Tu, Eleno!... dar, vai mie!Într-o noapte de urgieCerul crud ne-a despărțit!Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...Fericirea-mi nesfârșităÎntr-o clipă s-a sfârșit!

Așa-i soarta! așa-n lumeTot ce poartă-un dulce nume,Tot ce-i falnic și frumosCurând trece, curând moare,Ca un cântec, ca o floare,Ca un fulger luminos!

Steaua vine, steaua piere!Astfel dulcea-mi mângâiereA pierit de pe pământ;A pierit, s-a dus cu tineÎn locașul de lumine...Și eu plâng pe-al tău mormânt!

Singur, singur cu-a mea jale,Rătăcit pe-a vieții cale,Ca un orb nenorocit,Viața-mi scade, jalea-mi crește,Ș-al meu dor în veci s-opreștePe mormântul tău iubit!

Adio! pe-aceste maluriDe-ale Bosforului valuriÎngânate lin, ușor,Te las, înger de iubire!Cu a vieții-mi fericire,Cu-al meu suflet plin de dor!