Andrii-Popa

Cine trece-n Valea-SeacăCu hamgerul fără teacăȘi cu pieptul dezvelit?Andrii-Popa cel vestit!

Șapte ani cu voinicieȘi-a bătut joc de domnieȘi tot pradă ne-ncetat,Andrii-Popa, hoț bărbat!

Zi și noapte, de călare,Trage bir din drumul mare,Și din țară peste tot!Fug neferii cât ce pot,

Căci el are-o pușcă plinăCu trei glonți la rădăcină,Ș-are-un murg de patru ani,Care mușcă din dușmani,

Ș-are frați de cruce șapte,Care-au supt sânge cu lapte.Și nu-i pasă de nimic,Andrii-Popa cel voinic!

Căpitane, frățioare,Ce se vede despre soare?Să zăresc vro patru cai!...N-auziși tu de-un Mihai?

Căpitane, te gătește,Mihai mândrul te gonește.Iată-1, vine ca un zmeu!Fă trei cruci la Dumnezeu.

Cum îi vede-n depărtare,Popa strigă-n gura mare:"Hai la goană de neferi!Hai la horă de muieri!"*

A zis! țipă, se aruncă,Trece șes, pâraie, luncăCu fugarul sprintenelȘi cu hoții după el.

Mihai mândrul vine iară,Falnic ca un stâlp de pară,Pe-un cal alb ce n-are locȘi din ochi aruncă foc.

Fug cum fuge-o o rândunică,Fug ca fulgerul când pică,Și se duc voinicii, duc,Cu urgie de haiduc!

Piept în piept!... câmpul răsunăToți de tot dau împreună.Toți la luptă-s încleștați,Toți în sânge încruntați.

"Ura, frați!" caii nechează,Sus văzduhul scănteiază."Ura!" moartea s-a ivit!Vulturu-n zbor s-a oprit!

Zi de vară pân-în searăDau voinicii să se piarăȘi cu fierul ascuțit,Și cu pumnul amorțit.

Sângele-n răni gâlgâiește,Glasu-n gură se sfârșește.Zece-s morți! doi încă vii,Mihai mândrul și Andrii.

Andrii fuge făr' de-o mână,Prinde murgul la fântână,Dă pieptiș, sare pe șaȘi din gură zice-așa:

"Zbori, copile sprintenele,Să mă scapi de chinuri grele,Că mă jur, de mă-i scăpa,Ca pe-un frate te-oi căta".

Murgul sprinten se repede.În zadar! Mihai mi-1 vede!"Stai, hoț-popă, dragul meu,Să-ți arăt cine sunt eu!"

Și cum zice, mi-1 chitește,Drept în frunte mi-l lovește!"Ura!" Vulturul din noriRăcni falnic de trei ori.