Gondoleta

Cu Ninița-n gondoletăCând mă primblu-ncetișor,Trecătorul din PiațetăNe privește-oftând de dor,Atunci cerul se-nsenină,Lucind vesel l-amândoi,Ș-Adriatica s-alină,Se alină pentru noi.

În laguna de ne placeA pluti pe-a marei val,Pentru noi Siroco tacePe-a lui Lido verde mal,Și sub lunga să lopatăGondoleta saltă lin,Cu Ninița legănatăLegănată pe-al meu sân.

Mână vesel, lopătare,De la Lido la San-Marc.Ia de-alung Canalul MareCe se-ndoaie ca un arc.Mergi cât draga mea Ninița,Stând la peptu-mi înfocat,Mi-a dat dulcea să guriță,Mi-a dat dulce sărutat.

Cât va fi în ceruri luna,Cât va fi senin pe cer,La Gindeca, spre lagună,Zbori, voinice gondolier.Du-ne, Toni,-n liniștirePân' ce, stând gondola ta,Viața noastră de iubireCu iubire va-nceta!