Sania

Zi cu soare, ger cu stele!... Hai, iubită, la primblare.Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare;Săniuța, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi...Tu zâmbești?... Zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi.

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,Răpind sania ușoară care lasă urme albe.Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmeiPrin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoareSe văd insule de codri, s-aud câini la vânătoare,Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritarSaltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie.Iată-o gingașă mlădită cu șirag de mărțișori...Tu o rupi?... Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori.