Doina

Doina, doiniță!De-aș avea o puiculiță,Cu flori galbene-n cosiță,Cu flori roșii pe guriță!

De-aș avea o mândrulicăCu-ochișori de porumbicăȘi cu suflet de voinică!

De-aș avea o bălăioarăNaltă, veselă, ușoară,Ca un pui de căprioară!

Face-m-aș privighetoareDe-aș cânta noaptea-n răcoareDoina cea dezmierdătoare!

Doina, doinitâ!De-aș avea o pușculițâȘi trei glonp în pungulițâȘ-o sorioară de bărdiță!

De-aș avea, pe gândul meu,Un cal aprig ca un leu,Negru ca păcatul greu!

De-aș avea vro șapte frați,Toți ca mine de bărbațiȘi pe zmei încălecați!

Face-m-aș un vultur mare,De-aș cânta ziua, la soare,Doina cea de răzbunare!

Doina, doiniță!Și i-aș zice: "Mândruliță,Mă jur p-astâ cruciulițâSă te țin ca un bădiță!"

Și i-aș zice: "Voinicele,Să te-ntreci cu rândunelePeste dealuri și vâlcele!"

Și le-aș zice: "Șapte frați,Faceți cruce și jurațiVii în veci să nu vă dați!"

Hai, copii, cu voinicie,Să scăpăm biata moșieDe păgâni și de robie!