Deșteptarea României

Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare,N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător,Ce se-nalță pân' la ceruri din a lumii deșteptare,Ca o lungă salutareCătr-un falnic viitor?

Nu simțiți inima voastră că tresare și se bate?Nu simțiți în pieptul vostru un dor sfânt și românescLa cel glas de înviere, la cel glas de libertateCe pătrunde și răzbateOrice suflet omenesc?

Iată! lumea se deșteaptă din adânca-i letargie!Ea pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit.Ah! treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie!Sculați toți cu bărbăție,Ziua vieții a sosit!

Libertatea-n fața lumii a aprins un mândru soare,Ș-acum neamurile toate către dânsul ațintescCa un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoareSe cerc vesel ca să zboareCătre soarele ceresc!

Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire,La obșteasca fericire,La obștescul viitor?

Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranieȘi la caru-i de trufieSă ne-njuge ea pe noi?

Până când în țara noastră tot străinul să domnească?Nu sunteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpâni?La arme, viteji, la arme! faceți lumea să priveascăPe câmpia româneascăCete mândre de români!

Sculați, frați de-același nume, iată timpul de frăție!Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste CarpațiAruncați brațele voastre cu-o puternică mândrieȘi de-acum pe vecinicieCu toți mâinile vă dați!

Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unireLibertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,Pentru-a mamei dezrobireViata noastră să jertfim!

Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!Care vede-n a lui țară libertatea re-nviind,Fericit, măreț acela care sub un falnic soarePentru Patria sa moare,Nemurire moștenind.