Noaptea

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă,Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori.

Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceșteCa un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește.Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată de voinici?E vro tabără de care sau un rond de tricolici?

Către munți prin întuneric un lung bucium se aude.El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunauȘi la lupte sângeroase pe români îi deșteptau.

Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare!Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare,Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc,Holbând ochii cu țintire la luceafărul ceresc!