Fluierul

În poiana verde am găsit un fluierȘi i-am zis în treacăt: "O! Fluier perdut,Ai avut odată mult maestru șuierCare uimea lumea, ș-acuma ești tăcut.

Astfel și poetul viu în tinerețaGingaș, cu iubire, dulce a cântat,Dar i-a plecat fruntea tristă bătrânețaȘi i s-a stins glasul ș-a rămas uitat."

Fluierul răspunde: "Frate, frățioare,A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,Dar a noastră soartă e mulțumitoare;Am cântat o doină, și e de ajuns."