Viața și opera
George Topârceanu s-a născut la 20 martie 1886 la București, în familia unui cojocar venit din Argeș, și a copilărit la Nămăești, în munții Muscelului. A urmat liceul la București și a început dreptul și literele, fără să le termine, câștigându-și viața ca funcționar. După debutul din 1904 a urmat o întâlnire hotărâtoare: în 1911, Garabet Ibrăileanu l-a chemat la Iași, ca secretar de redacție al revistei Viața Românească, oraș de care a rămas legat pentru totdeauna.
Balade vesele și triste și Parodii originale, ambele din 1916, au arătat un poet de o virtuozitate rară, care pune umorul și ironia fină în slujba unei melancolii discrete: Rapsodii de toamnă, Balada popii din Rudeni, Balada unui greier mic, Acceleratul sau Cioara au devenit poezii pe care le știe tot românul. Mobilizat în 1916, a căzut prizonier la Turtucaia și a petrecut doi ani în lagărele bulgărești, experiență povestită în Amintiri din luptele de la Turtucaia și Pirin-Planina. Volumul Migdale amare (1928) și romanul neterminat Minunile Sfântului Sisoe întregesc opera.
A primit Premiul Național pentru poezie în 1926 și a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1936. A murit la 7 mai 1937 la Iași și este înmormântat la cimitirul Eternitatea.
