Ripostă

Vrei să mă spânzuri, vasăzică?...Când te-am citit, în adevăr,Îți dau cuvântul că de fricăMi s-a zbârlit un fir de păr!

Cum? Ți-a venit așa, deodată,Netam-nesam?Păreai un om cu judecată -La asta nu mă așteptam.

Te-ai supărat și-ți pare răuCă-s încă viu?Păcat că ești de la Tazlău,Păcat că trebuie să-ți scriu!

Dar asta-i datoria mea:Să dau cu zacherlină-n proști.Talent avem - o recunoști.Atunci, păzea!

Păzea, să nu dai de rușine,Să nu te strâng într-un sonet.Să nu te spânzur eu pe tineDe-un epitet!

Păzea, că muza mi-i fecundăȘi când te-oi prinde nu te scap:Cu șapte rime pe secundăÎți dau la cap!

Păzea, să nu te-aștern pe-o filăȘi-n roca unui vers masivSă te-ncrustez definitivCa pe-o fosilă!

Păzea, să nu-ți înfig în coastăO epigramă ca un cui.Să-ți sparg în cap o odă proastă,Să faci cucui!

Să nu-ți arunc în ochi o stanțăCu versuri mici,Să nu te ard de la distanțăC-un hexametru ca un bici!

Și-apoi, în hazul galeriei,C-un vers subțire ca un ac,Pe frontispiciul VeșnicieiSă te fixez ca pe-un gândac!