Răspunsul cometei

Regret că mă-ntrerupi din caleCu interview-ul dumitale.Dar iată, mă opresc o clipăSă-ti dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sferaAcum vreo zece mii de aniCînd astronomii de pe TerraErau de-abia orangutani.(Flammarion era gorilăSi bietul Newton diplodoc.Camil era de-abia CămilăIar Duică... nu era de loc !El de-abia azi cînd scrie prozăSe află în metamorfozăSi se transformă tare greu:Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,În noatpea largă si profundă,Am rătăcit cu zeci de mii De metri pe secundă,Si diafană m-am ivit,Din perioadă-n perioadă,Ca fulger blond încremenitSă-mi desfăsor spectrala coadăPe cerul noptii la zenit...Planetele cu satelitii,Purtîndu-si mîndre parazitii,Mi-au dat portretul prin gazeteSi m-au fixat mii de lunete...Dar, gata să-mi găsesc mormîntulÎn vreun sistem de constelatii,Am revenit zburînd prin spatii,Căci nu dispretuiam Pămîntul.(De-ati fi în cer ca mine voiV-ati minuna întotdeaunaCum globul ăsta de noroiSe vede luminos ca Luna...)Si-aveam de gînd - ca un simbolDe milenară simpatie -Cu cel din urmă-al meu ocolSă ne unim prin vesnicieÎntr-un fantastic carambol.Si măritîndu-i neagra humăCu luminosul meu adaos,Într-un aprins vîrtej de spumăSă ne rostogolim în haos.

Dar cînd văzui ce... porcărie(Să-mi ierti cuvîntul) ati făcut,Cît sînge-a curs din neghiobiePe bietul vostru glob de lut, -Cu spaimă, la perihelieDin zborul meu m-am abătutSi nimbul clar si trena lungăCa o esarfă de lumină,Mi le-am ferit să nu ajungăVreun strop întunecos de tină.

De-atunci, iubitul meu, îmi vineDe supărare si rusineSă fug... cu coada-ntre picioarePrin spatii interplanetareSi să mă mistui în neant.Mă duc... Adio ! Salutare !Să-mi scrii: Uranus, poste restante.