Rapsodii de vară

I

Cine-ar putea să spunăCâți secoli au trecutDe-o lună,De când nu te-am văzut?...

Salcâmii plini de floareSe uită lung spre sat,Și-n soareFrunzișul legănat

Le-atârnă ca o barbă...Acolo mi-am găsitÎn iarbăRefugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,De-atâtea diminețiContempluO tufă de scaieți.

Pe când departe-n zare,Mirat ca un copil,RăsareUn astru inutil...

II

Iubito, fără tineÎncepe-o nouă zi...Dar cineLe poate socoti?

Că zilele-n restrișteSe-nalță și apunCa nișteBaloane de săpun...

Cu mâinile sub tâmplăCum stau așa culcat,Se-ntâmplăUn fenomen ciudat:

Privirea mea distratăPrin negre rămuriștiMi-aratăDoi ochi adânci și triști

Și-n orice strop de rouăVăd două brațe, miciCa douăPicioare de furnici.

Dar dacă o lăcustă,Din verdele talaz,RobustăÎmi sare pe obraz, -

Din ochii mei dispareMirajul interpus,Pe careL-am zugrăvit mai sus,

Și-n ochii mei deodată,Ca-n alte dimineți,S-aratăO tufă de scaieți...

III

Acum natura-ncepeCu tainicul ei glasDin stepeSă cânte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,Sub cerul fără fund,S-audeUn bâzâit profund

Și până la amiazăPământul încropitVibreazăAdânc și liniștit.

Sunt gâze și gângăniiCe sar și fac mereuMătăniiCând trec prin dreptul meu,

Și-mpreunându-și zborul,În ierburi își ascundAmorulMultiplu și fecund.

IV

Și-n vremea asta, oare,Când eu visez mereuLa soare -Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebună,De-abia trezită-n zori,AdunăMănunchiuri mari de flori.

Se-ntreabă - ce să facă?Și făr-a pregeta,Ea pleacăÎntins, la casa ta.

Și nici nu bagi de seamăCum pasu-i furișatCu teamăS-apropie de pat,

Ci doar treasari deodatăȘi parcă-ți pare rău.Mirată,Te uiți în jurul tău...

Iar ea-ntr-un suflet vineCu părul desfăcutLa mine,Să-mi spuie ce-a făcut...

Așa, spre zarea largă,Pe zi de-atâtea oriAleargăPe drumuri lungi de flori.

V

Târziu, când peste lanuriCoboară spre câmpiiNoianuriDe umbre argintii;

Când luminosul crainic,Luceafărul stingherȘi tainicS-aprinde iar pe cer

Și cu lumina nouăSclipește ca un stropDe rouăPe vârful unui plop,

Iubirea mea fugarăDe-abia s-a liniștit,Și-afară,Ca un copul trudit,

Pe-un maldăr de sulfine,Cu cel din urmă gândLa tine,Adoarme suspinând.