Scrisoare
...Ba mata ești tip ridicol!Eu n-am scris nici un articolÎntru apărarea Muzii,Despre cel carePareCă-mi faci treizeci de aluzii...
Criticul pe care-aiciÎl ataci în versuri miciNu-i, desigur, măscărici,Colibri sau licurici...Însă niciBou sau vacă, precum zici.
E profesor (onorabil),Autor (interminabil),Om politic (execrabil),Critic (foarte vulnerabil,Dar pasabil),Președinte (incurabil).
Când își laudă ciracii,Îi compară cu toți dracii.Fără spirit diplomatic,Cu-ale lui precepteDrepte,Are cioc, dar e simpatic.
*
Cel pe care-n adevărL-am luat cândva-n răspărE un tip mai fistichiu.Când îl iei în pripă,Țipă...Lasă-mă să ți-l descriu.
Are-o mutră anodinăDe frizer cu mandolină,O privire clandestină,Nas de parafinăFină,Și la gură vaselină.
Braț rotund și crupă plină,Organism de gelatină,Cu structură androgină, -Iar la-nfățișarePareO statuie de slănină.
Și mai are... Ce mai are?Când se duce la culcareE de genul feminin,Dar când scrie prozăRoză,Iscălește masculin.
În al Criticii domeniuOrice Eu se crede geniu,Dacă-i secondat de proști...Alte semnalmente?Niente!Trebuie să-l recunoști.
*
Deci scriind el prin revisteCronici impresionisteCu dantele împrejur,Într-o zi și-a zis căRiscăSă rămâie prea obscur.
Cum avuse țara pace,El ieși din carapace,Și cu pagini din război,Dup-acel masacruSacru,S-a vârât printre eroi.
Știu, pe astfel de specimeniAstăzi nu-i condamnă nimeni,Au ajuns la apogeu.Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?...Pun'teUn moment în locul meu!
Că mă știe fiecare,Sunt sfios ca fata mareȘi blajin de obicei, -Însă când mă apărScapărCa din cremene scântei!
În cuptor îmi vâr colaciiCând s-arată vârcolacii.Spada-mi gata de atac,Luminoasă ca o dâră,VârăSpaima-n orice vârcolac!
*
Ce folos avui de-acolo?...Cu săgeata lui ApolloÎn zadar l-am săgetat,Căci o epidermăFermăEste greu de perforat...
Nimeni pace nu-ți dă dacăAi nevoie de dădacă.Dragul meu, de-aceea zicCă scriind sudalmeCalmeNu poți câștiga nimic.
Ci, mai bine, - Muzei caleSă-i deschizi cu muzicaleRime, ca de obicei, -Iar pe păr să-i scuturiFluturiDe imagini și idei.