Singuri

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,Iar acuma numai ochiul de jăratic din căminLicărește-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.

Bate vânt cu ploaie-n geamuriȘi e noapte neagră-afară...Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioarăMonoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate...Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.

Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte.Singur eu veghez în noapte,Ploaia cântă tot mai tare...Și m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.