Populară

Ah, războiul blestematCâte văduve-a lăsatÎn durere - și câți prunciAu rămas orfani de-atunci!

Dar când stai să te gândești,Toate cele pământeștiSunt ca umbra norilor,Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare că, de-atunci,Au crescut sărmanii prunciȘi văd încă soareleToate văduvioarele...

Doar pe morții din războiPutreziți în vânt și-n ploiN-are cine-i întrebaDacă-s fericiți ori ba.