Eclipsă

Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,În goluri vaste legănându-și sfera,Neptun adoră visător pe Terra, -O biată lume plină de păcate...

El niciodată n-a trecut barieraSingurătății lui nevinovate, -Și-n clipa asta ea e moartă, poate:O umbră deasă-i umple atmosfera.

Neptun, se vede că tu n-ai lunetăSă-i studiezi eclipsa de departe, -Când inocenta tânără planetă

Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:"Ce face oare Venera cochetăPe întuneric, singură cu Marte?"