Epilog

Lângă țărmul tristei măriM-am oprit pe-o stâncă.Apa tremură spre zări,Verde și adâncă.

Sufletu-mi, împovăratDe-o iubire moartă,Se ridică ne-mpăcatȘi cu el o poartă,

Cum își duce greu în zborVulturul de mare,Peste valuri călător,Prada moartă-n gheare...