Blesteme

Usure, prin lesia diminetii,La ceasul cînd se iscă precupetii,Am fost lovit din trecere o babăCe se ivise-n calea lumii, slabă.Gîndul, rămas în urma mea,O a ghicit zicînd pre ea:

În două surcele de vreasc să se facăPicerele tele, făptură buimacă.Presni-ti-ar timpanu,Să n-auzi cînd trece traivanul.Să uiti la cetanii tipiculSi psalmii în zi de Crăciun.Să n-ai după masă tutun.Să-ti pută buricul.

Vedea-te-as în vreo fituicăPus cu litere de-o schioapă.Curge-ti-ar pe-o nară tuică,Pe cealaltă numai apă.Lăuda-te-ar Bogdan DuicăSi pupa-te-ar Popa Iapă !

Răstoarne-se cerul, să-ti cadă-mprejurTăria sfărîmată în cioburi de-azur.Pornească-se vîntul, cînd somnul începe,La să-ti necheze o mie de iepe.Stihia, deasupra, să macine-n guseNinsori de funingini si ploi de cenusse.Să latre la tine căzut în noroiZăvozii furtunii cu coada vulvoi.La urmă si muntii, sculati în picioareCu labele-n solduri porinind fiecare,Pe crestet să-ti calce, făcîndu-te turtă,Să nu se cunoască genunchii de burtă.

Pe tine, jivină de mare valoare,Te blestem s-adormi de-a-n picioareSi cînd vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,Să-ti fete un soarece-n palmă.La fund, călimara apropae uscatăSă aibă si-o muscă-necatăSi, stropi de cerneală zvîrlind pe hîrtiePenita crăcită să nu vrea să scrie.Un dinte să-ti crească, de cremene lungăÎntors către lume să-mpungă,Iar altul, de cocă si moale, atins,Să-l simti că te doare-ntr-adins...La urmă, o droaie de tipuri nefaste,Profund imbecile si vag pederaste,Să-ti strîmbe-n nestire tinuta si graiul,Si-n uliti să crească alaiulVîrtej petrecîndu-te-n calePăcate, măscări, osanale.

Iar tu, piază rea,Nu te depărtaDe prin preajma sa.Dă-i în ochi albeată,În păr mătreată,În nas roseată,În inima un ceas rău,În piept o scoabăSi-n pat o babă.Fă din el păpuse,Să-l strivească-n useFată jucăuse:Să-i smulgă urechea si tîteleSă-i curgă prin coate tărîtele,Stuchi-l-ar mîtele !