Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă.Norii negri vin grămadă.Zboară frunzele uscateÎn văzduh împrăștiateȘi salcâmii stau să cadă:Bate vântul, bate...

A ieșit de la răscruceO femeie care duceUn copil de mână... SunăPorți izbite de furtunăȘi femeia face cruce:Fulgeră și tună.

Dar a norilor năframăSe sfâșie... Biata mamă,Cu puterile scăzute,Vrea copilul să-și ajuteȘi cu glas pierdut îl cheamă:- Hai cu mama, iute!

L-a luat acum în brațe.Ploaia o izbește-n față.Bolta parcă-i spartă-n două...Cu mânuțele-amândouăEl de gâtul ei s-agață:- Plouă, mamă, plouă!