1908

Bine-ai venit, an nou! - Cu voie bună,Încrezători ți-ngenunchem-nainte:Ne-aduci comoară de speranțe sfinte,Ori prevestiri grozave de furtună?...

De pretutindeni se ridică șoapteȘi plâns înăbușit spre cel ce, ție,Înduioșat acum, ți-a dat solieSă luminezi odată trista noapte!

Că sunt aici dureri nemângâiate,Blesteme dureroase, - sunt copiiFlămânzi și goi, și casele pustii, -Sunt cruci de lemn, la margine de sate...

Și morții lor așteaptă de la tine,An milostiv, în toate să fii darnic -Și să le spui că n-au jertfit zadarnicAtâta sânge, gloanțele haine.

C-au încetat sălbaticele goane, -Iar dacă sunt colibele cernite,Copii orfani și mame văduviteNu vor mai plânge, sara, la icoane...

*

Un glas pornit din inimă curată,Un tânăr glas te-ntâmpină acum:Din largul țării spulberă odatăMirosul greu de sânge și de fum.

An nou, an sfânt, - adu belșug în țară!Dar să nu lege-n țernă sângeratăUn rod spurcat, sămânța cea bogată...- An sfânt, adu-ni altă primăvară!

Să-nfrâni, cu grija zilelor de mâine,Nelegiuitul râs al lăcomiei -Și din prinosul roadelor câmpieiSă se hrănească cei ce ne dau pâine.

De fructe multe, pomii încărcațiȘi spicul greu de boabe să se rupă!O, an frumos, - cu bogății astupăPrăpastia deschisă între frați!...

Împacă vrajba sufletelor noastre!Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii,Nici pumnii strânși de vechiul foc al uriiSă n-amenințe cerurile-albastre...

Te-om preamări în laude, cu toții,O, an al păcii binefăcătoare!Și-ți vor aduce-n veacuri viitoarePrinosul lor de cinste, strănepoții!