Autori
Autori

Sufletul

de Octavian Goga

Era puternic. - Dumnezeu din ceruriA revărsat pe fruntea lui lumină.Un cântăreț al dorurilor multe,Poet supus visării fără nume,Era frumos, în pacea lui senină,Și viețuia neînțeles de lume.

Lui îi spuneau într-aripate șoapte,Și stelele și lucrurile toate,Cu glas vrăjit de mută armonie,Cu-atâta slavă cerul i-a fost darnic;Dar pentr-un vis din zări îndepărtateO biruință el cerșea zadarnic.

Așa s-a stins cel mare-n întuneric...Singurătatea-i străjuie mormântul,Și pe movilă soarele-i coboară,Peste podoaba teilor în floare.Tremurător, un cântec poartă vântulAsemeni unei păsări călătoare.

Azi, lutul mort în groapă se desface,La sânu-i rodnic îl primește gliaȘi se-nfrățește cu pământul tată...

. . . . . . . . . . . . . . . . .

Eu te întreb, drumeț oprit în cale,Ce-ai ocrotit pe strune poezia:Ce-a mai rămas din cântecele tale?

*

Tu, numai tu, cel îmbătat de soareȘi de lumina sfânt-a dimineții,Tu, chinuit de nemplinite doruri,Ce ți-au zdrobit și inima și struna,Tu,-nsângerat, dar neînvins al vieții,Tu, suflete, trăi-vei totdeauna!

Când pacea dulce-mbrățișează boltaȘi florile cu roua se sărută,Și când extazul dragostei curateVa tremura în adâncimi de zare,Se va-mpleti în el, nepricepută,Viața ta și sfânta ta visare.

Furtunile când zbuciumă văzduhulȘi vifore-n păgână răzvrătireAprind temutul fulgerelor caier,Când îngenunche pocăita minte,Tu gemi atunci, cu îngrozita fire,Cutremurat de-aducerile-aminte.

Când limpede va legăna amurgulÎn lumi de stele-un cântec de fecioare,Un cântec care-și flutură sfiala,Și-aprins, văpaia patimii răsfrânge,Atunci, topit în ruga-i arzătoare,Tu, suflete, cu jalea lui vei plânge...

*

Dar, câtă vreme lunci vor fi în floareȘi-un trandafir va mai trăi în fire,Cât buzele vor cere sărutareȘi florile vor cere stropi de rouă,Și câtă vreme, tainică iubire,Scânteia ta vei mai aprinde, nouă;

Când crini nuntesc în razele de soareȘi mândri țin alaiul strălucirii,În vifore și în adânc de mare,În stelele ce râd în împrejururi,Pierzându-te în taina sfânt-a firii,Vei dăinui tu, suflete, de-a pururi...