Departe

Vezi luna-n cingătoareaAprinsei bolți albastre,Argintul ei tiveșteȘi pragul casei noastre.

Și uite,-n clipa astaEu nu știu ce mă-ndeamnăSă simt întreg amarulAcestei nopți de toamnă.

Dar parcă plâng copaciiDin frunzele lor moarte,Și parc-aud un cântecCum tremură departe.

Aievea simt în sufletCum jalea lui m-apasă -Aș vrea să fiu acumaÎn sat la noi, acasă.

S-ascult cântarea blândăCum picură domoală,Și capul greu de gânduriSă-l culc la mama-n poală.

Ea, biata, să-mi săruteȘuvițele pe frunte,Norocul să mi-l vadăÎn firele cărunte.

Încetișor la sânu-iObrajii să-mi îngroape,Și lacrima nădejdiiSă-i tremure-n pleoape.

Și lacrima nădejdiiPe fruntea mea să cadă:Un picur de văpaiePe-un bulgăr de zăpadă.