De profundis

Plâng apele în noaptea astaȘi, într-un vaier îndelung,Oftări mi-ating în zbor fereasta,Și-n zbor la patul meu ajung.

O groază sufletu-mi supuneȘi-n așternut eu mă cufundCând stihuri de îngropăciuneVin din prăpăstii fără fund.

Plânsori și gemăte și șoapteDe-a lungul apelor s-aștern,Și-n pacea miezului de noaptePar smulse dintr-un plâns etern.

Pesemne-acu-i grozava clipăCând moartea s-a pornit la drum,Și bate tainic din aripăDeasupra mărilor acum.

Toți robii zăvorâți sub apăÎși simt stăpâna și tresar,Ei sparg a valurilor groapăȘi plâng cu plânsul lor amar.

Împins de-o nepătrunsă legeSe cere lutul în pământ:Sărmane suflete pribegeÎși cer o cruce și-un mormânt...