Cinquecento

Clocot de măriri apuse,A lui Leonardo vreme,Glasul farmecelor duseVine pururi să mă cheme.

Mintea, pasăre răzleață,La sicriul tău mă poartă,Tu-mi dai dragoste de viață,Minunată lume moartă.

Ți-au fost b?rbari cittadinii,Aspru neam de harță dornic,Pe pumnalul lui CelliniEra sângele statornic.

Cardinali purtau coroanaC-un surâs machiavelic,Și venea din iad SatanaLa sinodul ecumenic.

Ars de frigurile vieții,Cu satiri și cu bacante,Tatăl palidei LucrețiiSta de gât cu trei amante.

Era-n chiot Vaticanul,Plin de patimi și pierzare.Se urzea din crime planulGroaznicului Don Cezare.

Cinstea greu suia calvarulCând minciuna sta-n domnie;Aretino, pamfletarul,N-avea strop de omenie.

. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .

...Dar lumini strălucitoareS-aprindeau printre păcate:Erau flori, sonete, soare...Era râs și sănătate.

Și de-aceea-ți cer eu sfatul,Căci din mândra ta povesteNouă ne-a rămas păcatul,Poezia nu mai este...