Ceahlăul

Va fi-ntr-o zi de primăvarăCu molcom zvon în zări albastre,Când poate nimeni n-a mai plângeFărâmițarea țării noastre.

În negură de ani de zileSe va fi scufundat CalvarulȘi doar bătrânii de-or mai spunePe unde-a fost de mult hotarul...

Atunci se va urni deodatăÎntr-un cutremur toată fireaȘi-un chiot surd din depărtareVa despica nemărginirea...

De peste granița cea nouă,Ca o sălbatică urgie,Strigând spre țarina Moldovei,Un munte s-a pornit să vie...

Și va să-nsemne cronicarulAtunci o zi vijelioasă,Ceahlăul n-a rămas la dușmani,Ceahlăul s-a întors acasă.