Poetul

Sunt suflet în sufletul neamului meuȘi-i cânt bucuria și-amarul -În ranele tale durutul sunt eu,Și-otrava deodată cu tine o beuCând soarta-ți întinde paharul.Și-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,Răbda-vom pironul aceleiași cruciUnindu-ne steagul și larul,Și-altarul speranței oriunde-o să-l duci,Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inimă-n inima neamului meuȘi-i cânt și iubirea, și ura -Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,Voința mi-e una, că-i una mereuÎn toate-ale noastre măsura.Izvor ești și ținta a totul ce cânt -Iar dacă vrodat-aș grăi vrun cuvântCum nu-ți glăsuiește scriptura,Ai fulgere-n cer, Tu cel mare și sfânt,Și-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus,Par altora lucruri deșarte.Dar știe Acel ce compasul și-a pus,Pe marginea lumii-ntre viață și-apus,De-i alb ori e negru ce-mparte!Iar tu mi-ești în suflet, și-n suflet ți-s eu,Și secoli-nchid-ori deschidă cum vreuEterna ursitelor carte,Din suflet eu fi-ți-voi, tu, neamule-al meu,De-a pururi, nerupta sa parte!