Nunta Zamfirei

E lung pământul, ba e lat,Dar ca Săgeată de bogatNici astăzi domn pe lume nu-i,Și-avea o fată, - fata lui -Icoană-ntr-un altar s-o puiLa închinat.

Și dac-a fost pețită des,E lucru tare cu-nțeles,Dar dintr-al prinților șirag,Câți au trecut al casei prag,De bună seamă cel mai dragA fost ales.

El, cel mai drag! El a venitDintr-un afund de Răsărit,Un prinț frumos și tinerel,Și fata s-a-ndrăgit de el.Că doară tocmai ViorelI-a fost menit.

Și s-a pornit apoi cuvânt!Și patru margini de pământCe strimte-au fost în largul lor,Când a pornit s-alerge-n zborAcest cuvânt mai călătorDecât un vânt!

Ca ieri, cuvântul din veciniS-a dus ca astăzi prin străini,Lăsând pe toți, din cât afundO mie de crăimi ascund,Toți craii multului rotundDe veste plini.

Și-atunci din tron s-a ridicatUn împărat după-mpăratȘi regii-n purpur s-au încins,Și doamnele grăbit au prinsSă se gătească dinadins,Ca niciodat'.

Iar când a fost de s-a-mplinitAjunul zilei de nuntit,Din munți și văi, de peste mări,Din larg cuprins de multe zări,Nuntași din nouăzeci de țăriS-au răscolit.

De cum a dat în fapt de zoriVeneau cu fete și fecioriTrăsnind rădvanele de crai,Pe netede poteci de plai:La tot rădvanul patru cai,Ba patru sori.

Din fundul lumii, mai din sus,Și din Zorit, și din Apus,Din cât loc poți gândind să bațiVenit-au roiuri de-mpărațiCu stemă-n frunte și-mbrăcațiCum astăzi nu-s.

Sosit era bătrânul GruiCu Sanda și Rusanda lui,Și Ținteș, cel cu trainic rost,Cu Lia lui sosit a fost,Și Bardeș cel cu adăpostPrin munți sâlhui.

Și alții, Doamne! Drag alintDe trupuri prinse-n mărgărint!Ce fete dragi! Dar ce comoriPe rochii lungi țesute-n flori!Iar hainele de pe fecioriSclipeau de-argint.

Voinicii cai spumau în salt;Și-n creasta coifului înaltPrin vulturi vântul viu vuia,Vrun prinț mai tânăr când treceaC-un braț în șold și pe prăseaCu celălalt.

Iar mai spre-amiazi, din depărtăriVăzutu-s-a crescând în zăriRădvan cu mire, cu nănași,Cu socri mari și cu nuntași,Și nouăzeci de feciorașiVeneau călări.

Și ca la mândre nunți de craiIeșit-a-n cale-ales alaiDe sfetnici mulți și mult poporCu muzici multe-n fruntea lor;Și drumul tot era covorDe flori de mai.

Iar când alaiul s-a opritȘi Paltin-crai a stărostitA prins să sune sunet viuDe treasc și trâmbiți și de chiu -Dar ce scriu eu? Oricum să scriuE nemplinit!

Și-atunci de peste larg pridvor,Din dalb iatac de foișorIeși Zamfira-n mers isteț,Frumoasă ca un gând răzleț,Cu trupul nalt, cu părul creț,Cu pas ușor.

Un trandafir în văi părea;Mlădiul trup i-l încingeaUn brâu de-argint, dar toată-n totFrumoasă cât eu nici nu potO mai frumoasă să-mi socotCu mintea mea.

Și ea mergând spre Viorel,De mână când a prins-o el,Roșind s-a zăpăcit de drag, -Vătavul a dat semn din steagȘi atunci porniră toți șireagÎncetinel.

Și-n vremea cât s-au cununatS-a-ntins poporul adunatSă joace-n drum după tilinci:Feciori, la zece fete, cinci,Cu zdrângăneii la opinciCa-n port de sat.

Trei pași la stânga linișorȘi alți trei pași la dreapta lor;Se prind de mâini și se desprind,S-adună cerc și iar se-ntind,Și bat pământul tropotindÎn tact ușor.

Iar la ospăț! Un râu de vin!Mai un hotar tot a fost plinDe mese, și tot oaspeți rari,Tot crai și tot crăiese mari,Alăturea cu ghinărariDe neam străin.

A fost atâta chiu și cântCum nu s-a pomenit cuvânt!Și soarele mirat sta-n loc,Că l-a ajuns și-acest noroc,Să vadă el atâta jocP-acest pământ!

De-ai fi văzut cum au jucatCopilele de împărat,Frumoase toate și întrulpi,Cu ochi șireți ca cei de vulpi,Cu rochii scurte până-n pulpi,Cu păr buclat.

Și principi falnici și-ndrăzneți,De-al căror buzdugan istețPerit-au zmei din iaduri scoși!De-ai fi văzut jucând voioșiȘi feți-voinici, și feți-frumoși,Și logofeți.

Ba Peneș-împărat, văzândPe Barbă-Cot, piticul, stândPe-un gard de-alături privitor,L-a pus la joc! Și-ntre poporSărea piticu-ntr-un piciorDe nu-și da rând!

Sunt grei bătrânii de pornit,Dar de-i pornești, sunt grei de-oprit!Și s-au pornit bărboșii regiCu sfetnicii-nvechiți în legiȘi patruzeci de zile-ntregiAu tot nuntit.

Și vesel Mugur-împăratCa cel dintâi s-a ridicatȘi, cu păharul plin în mâini,Precum e felul din bătrâniLa orice chef între români,El a-nchinat.

Și-a zis: - "Cât mac e prin livezi,Atâția ani la miri urez!Și-un prinț la anul! blând și mic,Să crească mare și voinic, -Iar noi să mai jucăm un picȘi la botez!