O scrisoare de la Muselim-Selo

Măicuță dragă, cartea meaGăsească-mi-te-n pace!Pe-aici e vânt și vreme grea,Și-Anton al Anei zaceDe patru luni, și-i slab și tras,Să-l vezi, că-ți vine plânsul,Că numai oasele-au rămasȘi sufletul dintr-însul.

Apoi, să știi c-a fost războiȘi moarte-aici, nu șagă:Cădeau pe dealuri, dintre noi,Ca frunza, mamă dragă.Și-acolo-n deal, cum fulgera,Un plumb simții că vineȘi n-avu loc, cât larg era,Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, și-așa socotCă nu va trece lunaȘi-oi fi scăpat de-aici detot.Dar vezi te rog de una:Să nu mai faci cum ai făcutS-aduni la tine satul,De veselă că ți-ai văzutAcasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi!Hristos să-i miluiască!Tu mergi la popa-n sat să-l rogiO slujbă să-mi citească.Puteri de nu vei fi avândDe plată, vorba-i lasă,Că-i voi lucra o zi, oricând,La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuțu vi-l lăsasem mic,Cu creștetul cât masa -O fi acum ștrengar voinicȘi vă răstoarnă casa?Făcutu-i-ați și lui la felCăciulă, cum am vrut-o?Aveam o piele-n pod, de miel,Doar nu veți fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spuiSă-mi cumpere o coasă,Cea veche nu știu este-ori nu-iȘi-o fi acum și roasăDe când rugina scurmă-n ea.Să-mi văd, o date-ar sfântul,Cum cade iarba-n fața meaȘi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o știi,C-așa ne dete soartea,Că și noi ne-am luptat pe-aciCu greul și cu moartea;Dar l-a ajuns și pe harapBlestemele și plânsul,Că noi i ne-am ținut de capȘi-ntrarăm după dânsul.

Și i-am făcut, măicuță, vânt!L-am scos detot din țară,Măcar stătea pe sub pământȘi nu ieșea pe-afară.Și-am prins și pe-mpăratul lor,Pe-Osman nebiruitul,Că-l împușcase-ntr-un piciorȘi-așa i-a fost sfârșitul.

Păi, ne ținea pesemne proști,Să-și joace hopa-tropa,Că nu puteam să batem oști!Dar poate taica popaV-a spus de prin gazeturi tot -El cum și-a dat juncanii?Acum i-aș cumpăra, să pot,Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să țip,Și-așa mi-e dor de-acasă,Și-aș vrea să plec, dar nu e chipCă vodă nu mă lasă.Dar uite, nu e nu știu câtO lună chinuită,Și-o să te strâng de după gât,Măicuța mea iubită...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Așa mi-a spus Ion să-ți scriu,Iubească-ți-l pământul!Și-am tot lăsat, pân-a fost viu,Și-mi țin acum cuvântul.Să te mângâie Dumnezeu,C-așa e la bătaie -Și-am scris această carte eu,Căprarul Nicolae.