Mama

În vaduri ape repezi curgȘi vuiet dau în cale,Iar plopi în umedul amurgDoinesc eterna jale.Pe malul apei se-mpletescCărări ce duc la moară -Acolo, mamă, te zărescPe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,Pocnind din vreme-n vreme,Trei vreascuri rupte dintr-un gard.Iar flacăra lor geme:Clipește-abia din când în cândCu stingerea-n bătaie,Lumini cu umbre-amestecândPrin colțuri de odaie.

Cu tine două fete stauȘi torc în rând cu tine;Sunt încă mici și tată n-auȘi George nu mai vine.Un basm cu pajuri și cu zmeiÎncepe-acum o fată,Tu taci ș-asculți povestea eiȘi stai îngândurată.

Și firul tău se rupe des,Căci gânduri te frământă.Spui șoapte fără de-nțeles,Și ochii tăi stau țântă.Scapi fusul jos; nimic nu ziciCând fusul se desfiră...Te uiți la el și nu-l ridici,Și fetele se miră.

...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești!La geam tu sari deodată,Prin noapte-afară lung privești -- "Ce vezi?î întreab-o fată.- "Nimic... Mi s-a părut așa!Și jalea te răpune,Și fiecare vorbă-a taE plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicândDe jos a ta privire:- "Eu simt că voi muri-n curând,Că nu-mi mai sunt în fire...Mai știu și eu la ce gândeam?Aveți și voi un frate...Mi s-a părut c-aud la geamCu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,Aș mai trăi o viață.E dus, și voi muri dorindSă-l văd o dată-n față.Așa vrea poate Dumnezeu,Așa mi-e datul sorții,Să n-am eu pe băiatul meuLa cap, în ceasul morții!

Afară-i vânt și e-nnorat,Și noaptea e târzie;Copilele ți s-au culcat -Tu, inimă pustie,Stai tot la vatră-ncet plângând:E dus și nu mai vine!Ș-adormi târziu cu mine-n gândCa să visezi de mine!