Monastirea Putna

Sub un chip de înger, într-un vis ferice,Domnului Vasile gândul rău îi zice:- "Monastirea Putna, ăst locaș plăcut,S-a zidit pe aur de un domn avut.Mergi și o dărâmă pâna-n temelieȘi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie".

Iar Vasile-domnul d-aur pătimaș,Pune să dărâme ăst frumos locaș.Când ostașii sapă până-n temelie,Un bătrân călugăr zice cu mânie:

- "Domnii mari nălțară sfinte monastiriSă aminte țării zile de măriri.Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nțelegi,Căci tu nu ai fapte de urmași să legi.Când un domn la aur inima-și robește,Tronul se degradă, țara veștejește.Însuși ca magnetul tragi și însușeștiAurul oriunde poți să îl găsești.Dar te teme, doamne, să nu tragi la tineCuiele de aur ce de tronu-ți ține.". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Domnul nu ascultă în a lui orbie,Sapele răstoarnă vechea temelie.Domnul și boierii între ei se cert...Însă ce găsiră? - Un mormânt deșert.Pe mormânt sunt scrise litere străbune.Un tălmaci citește și la toți le spune:- "Din comori ce strângem pe acest pământ,Iată ce-i al nostru: un tăcut mormânt!"De atuncea domnul pierde-a lui domnieȘi curând în urmă moare-n sărăcie.