Viața și opera
Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854 la București, fiu al generalului Alexandru Macedonski, ministru de război sub Cuza. A studiat la Craiova și a călătorit de tânăr în Austria, Italia și Elveția, întorcându-se cu gustul pentru literatura franceză și cu o încredere nezdruncinată în propriul geniu. A debutat cu Prima verba (1872) și, în 1880, a întemeiat revista Literatorul, în jurul căreia a adunat, timp de patru decenii, tinerii poeți ai vremii, de la Traian Demetrescu la Tudor Arghezi și George Bacovia.
Teoretician al versului liber și al „instrumentalismului”, Macedonski a introdus simbolismul în poezia română și a apărat ideea de „poezie socială” în articole polemice. O epigramă cu aluzie la boala lui Eminescu, publicată în 1883, i-a atras ostilitatea durabilă a publicului și l-a ținut ani de zile în umbră. Opera lui poetică, Poezii (1882), Excelsior (1895), Flori sacre (1912) și postumul Poema rondelurilor (1927), culminează cu ciclul Nopților (Noaptea de decemvrie, Noaptea de mai) și cu rondelurile, mici bijuterii de muzicalitate și rafinament. A scris și în franceză (Bronzes, Le Calvaire de feu), sperând la o glorie pariziană care nu a venit.
A murit la 24 noiembrie 1920 la București, cerând, spune legenda, să i se aducă trandafiri.
