Rondelul rozelor ce mor

Despre poezie

Rondelul face parte din Poema rondelurilor, volumul scris de Macedonski în ultimii ani de viață și publicat postum, în 1927, care deschide cu ciclul „Rondelurile pribege” și cuprinde cele mai limpezi poezii ale sale. Rondelul este o formă fixă de treisprezece versuri, cu două rime și cu primul vers reluat ca refren la mijloc și la sfârșit; Macedonski a adus-o în poezia românească și a dus-o la desăvârșire.

„E vremea rozelor ce mor” este rondelul toamnei și al bătrâneții: rozele mor în grădini și în sufletul poetului deopotrivă, „o jale e în orișicine”, iar sub „amurgu-ntristător” curg „vălmășaguri de suspine”. Refrenul, întors de trei ori, imită căderea petalelor. Poetul care cântase cu atâta trufie lumina și soarele își ia rămas bun cu o muzică stinsă, iar rondelul a devenit cea mai cunoscută poezie a lui, pusă pe muzică și învățată în școală.