Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Despre poezie

Scrisă la sfârșitul anilor 1950, după prima eliberare a poetului, și răspândită din gură în gură, această poezie a fost, în 1958, motivul pentru care Radu Gyr a fost condamnat la moarte, sentință comutată apoi în ani grei de închisoare. Gheorghe și Ion sunt numele generice ale țăranului român, chemat să se ridice nu „pentru-o lopată de rumenă pâine”, nu pentru pătule și pogoane, ci pentru „văzduhul tău liber de mâine”.

Poemul e construit pe un singur refren, „ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, care închide fiecare strofă, și pe o serie de negații și afirmații: nu ura, nu răzbunarea, ci libertatea „băută din ciuturi”, sărutul pus pe praguri, prispe, uși și icoane. Imaginile sunt cele ale satului tradițional, iar ritmul, de marș și de rugăciune deopotrivă, l-a făcut, în anii comunismului, unul dintre cele mai cunoscute texte ale rezistenței, recitat în închisori și în exil.