Isus în celulă
Fragment
Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă.O, ce trist și ce-nalt părea Crist!Luna venea după El, în celulăși-L făcea mai înalt și mai trist.[…]
Poezie protejată de drepturi de autor până la 1 ianuarie 2046. Reproducem doar un fragment, cu titlu de exemplificare; textul integral se găsește în edițiile tipărite.
Despre poezie
Compusă în închisoare, fără hârtie și creion, și păstrată în memoria deținuților care au transmis-o mai departe, Isus în celulă este cea mai cunoscută dintre poeziile de temniță ale lui Radu Gyr. Ea povestește, în nouă strofe, o vedenie nocturnă: Iisus intră în celulă însoțit de lună, se așază pe rogojina deținutului, îi cere să-i pună mâna pe răni și adoarme alături de el, apoi, la trezire, dispare.
Toată forța poeziei stă în final: pipăindu-se, deținutul găsește pe propriile mâini „urmele cuielor Lui”. Suferința celui închis devine astfel o formă a patimilor lui Hristos, iar celula, cu păduchi, guzgani și zăbrele, un loc al revelației. Detaliile concrete ale detenției, așezate lângă imaginile sacre (mâinile ca „crini pe morminte”, luna care argintează veșmintele), dau poemului tonul care a făcut din Gyr poetul închisorilor comuniste.