Revedere

Tu, minunată poezie,Uitatul meu ostrov de flori,Îmi mai deschizi azi poarta mie,Când mă întorc din pribegie,Străin cu pași rătăcitori?

Îmi tremură durerea-n geneCum calc pe vechiul drum bătut;Sărmane crânguri și poiene,Vă năpădiră buruieneDe când noi nu ne-am mai văzut...

Ca un drumeț din altă țarăÎn cale mă opresc ș-ascult:Aș vrea-n grădina solitarăUn glas să-mi reînvie iarăDin praznicele de demult.

Dar val de neguri mă-mpresoară,Furtuni au bântuit pe-aici,Nu-s stelele de-odinioară,Pe urma lor abia mai zboarăUn roi plăpând de licurici...

Printre cărări dărăpănateCresc spini, iar flori de-mi mai răsar,Se-nclină toate-nrourateCu lacrimile adunateÎn drum de bietul grădinar.