O ramură întârziată

Nu ți-a fost dat să vezi vreodată,Când toamna palidă coboară,Într-o grădină despoiată,O ramură întârziatăCe-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în caleSă te întrebi: ce taină, oare,Ascund înțelepciunii taleÎnfriguratele petale,Ca mâine stinse, fără soare?...

Și dac-o blândă-nduioșareȚi-a frânt o clipă-n ochi lumina,Cum stai așa, întrebătoare,Uitându-te la biata floare,Ai înțeles a cui e vina?

E raza, care toamnei muteI-a dat fiorul primăverii.Și-n preajma morții abătuteA picurat, pe neștiute,Un strop din cântecu-nvierii...