Nu voi mormânt bogat

Nu voi mormânt bogat,Cântare și flamuri,Ci-mi împletiți un patDin tinere ramuri.

Și nime-n urma meaNu-mi plângă la creștet,Frunzișului veștedDoar vântul glas să-i dea.

În liniștea seriiSă mă-ngropați, pe cândTrec stoluri greu zburândLa marginea mării.

Să-mi fie somnul linȘi codrul aproape,Lucească cer seninEternelor ape,

Care din văi adânciSe-nalță la maluri,Cu brațe de valuriS-ar atârna de stânci -

Și murmură-ntrunaCând spumegând recad,Iar pe păduri de bradAlunece luna.

Reverse dulci scânteiAtotștiutoarea,Deasupră-mi crengi de teiSă-și scuture floarea.

Nemaifiind pribeagDe-atunci înainte,Aduceri aminteM-or coperi cu drag

Și stinsele patemiLe-or troieni căzând,Uitarea întinzândPe singurătate-mi.