Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,În liniștea serii,Săpați-mi un mormântLa marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,Podoabe și flamuri,Ci-mi împletiți un patDin veștede ramuri.

Să-mi fie somnul linȘi codrul aproape,Să am un cer seninPe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cadIzvoarele-ntruna,Pe vârfuri lungi de bradAlunece luna.

S-aud pe valuri vânt,Din munte talanga,Deasupra-mi teiul sfântSă-și scuture creanga.

Și cum n-oi suferiDe-atuncea-nainte,Cu flori m-or troieniAduceri aminte.

Și cum va încetaAl inimii zbucium,Ce dulce-mi va sunaCântarea de bucium!

Vor arde-n preajma meaLuminile-n dealuri,Izbind s-or frământaEternele valuri

Și nime-n urma meaNu-mi plângă la creștet,Ci codrul vânt să deaFrunzișului veșted.

Luceferii de focPrivi-vor din cetiniMormânt făr' de norocȘi fără prieteni.