Freamăt de codru

Tresărind scânteie laculȘi se leagănă sub soare;Eu, privindu-l din pădure,Las aleanul să mă fureȘi ascult de la răcoarePitpalacul.

Din izvoare și din gârleApa sună somnoroasă;Unde soarele pătrundePrintre ramuri a ei unde,Ea în valuri sperioaseSe azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri -Cine știe să le-asculte?Ale păsărilor neamuriCiripesc pitite-n ramuriȘi vorbesc cu-atât de multeÎnțelesuri.

Cucu-ntreabă: - Unde-i soraViselor noastre de vară?Mlădioasă și iubită,Cu privirea ostenită,Ca o zână să răsarăTuturora.

Teiul vechi un ram întins-a,Ea să poată să-l îndoaie,Ramul tânăr vânt să-și deieȘi de brațe-n sus s-o ieie,Iară florile să ploaiePeste dânsa.

Se întreabă trist izvorul:- Unde mi-i crăiasa oare?Părul moale despletindu-și,Fața-n apa mea privindu-șiSă m-atingă visătoareCu piciorul?

Am răspuns: - Pădure dragă,Ea nu vine, nu mai vine!Singuri, voi, stejari, rămânețiDe visați la ochii vineți,Ce luciră pentru mineVara-ntreagă.

Ce frumos era în crânguri,Când cu ea m-am prins tovarăș!O poveste încântatăCare azi e-ntunecată...De-unde ești revino iarăși,Să fim singuri!