Doina

De la Nistru pân' la TissaTot românul plânsu-mi-s-a,Că nu mai poate străbateDe-atâta străinătate.Din Hotin și pân' la mareVin muscalii de-a călare,De la mare la HotinMereu calea ne-o ațin;Din Boian la Vatra-DorniiAu umplut omida cornii,Și străinul te tot pașteDe nu te mai poți cunoaște.Sus la munte, jos pe valeȘi-au făcut dușmanii cale,Din Sătmar pân' în SăceleNumai vaduri ca acele.Vai de biet român săracul!Îndărăt tot dă ca racul,Nici îi merge, nici se-ndeamnă,Nici îi este toamna toamnă,Nici e vară vara lui,Și-i străin în țara lui.De la Turnu-n DorohoiCurg dușmanii în puhoiȘi s-așează pe la noi;Și cum vin cu drum de fierToate cântecele pier,Zboară păsările toateDe neagra străinătate;Numai umbra spinuluiLa ușa creștinului.Își dezbracă țara sânul,Codrul - frate cu românul -De secure se tot pleacăȘi izvoarele îi seacă -Sărac în țară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,Mâncă-i-ar inima câinii,Mânca-i-ar casa pustia,Și neamul nemernicia!Ștefane, Măria ta,Tu la Putna nu mai sta,Las' arhimandrituluiToată grija schitului,Lasă grija sfințilorÎn sama părinților,Clopotele să le tragăZiua-ntreagă, noaptea-ntreagă,Doar s-a-ndura Dumnezeu,Ca să-ți mântui neamul tău!Tu te-nalță din mormânt,Să te-aud din corn sunândȘi Moldova adunând.De-i suna din corn o dată,Ai s-aduni Moldova toată,De-i suna de două ori,Îți vin codri-n ajutor,De-i suna a treia oarăToți dușmanii or să piarăDin hotară în hotară -Îndrăgi-i-ar ciorileȘi spânzurătorile!