Vara

Priveam fără de țintă-n sus -Într-o sălbatică splendoareVedeam Ceahlăul la apus,Departe-n zări albastre dus,Un uriaș cu fruntea-n soare,De pază țării noastre pus.Și ca o taină călătoare,Un nor cu muntele vecinPlutea-ntr-acest imens seninȘi n-avea aripi să mai zboare!Și tot văzduhul era plinDe cântece ciripitoare.

Privirile de farmec beteMi le-am întors către pământ -Iar spicele jucau în vânt,Ca-n horă dup-un vesel cântCopilele cu blonde plete,Când saltă largul lor vestmânt.În lan erau feciori și fete,Și ei cântau o doină-n cor.Juca viața-n ochii lorȘi vântul le juca prin plete.Miei albi fugeau către izvorȘi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,Naturo, tu! Ca o virginăCu umblet drag, cu chip iubit!Aș vrea să plâng de fericit,Că simt suflarea ta divină,Că pot să văd ce-ai plăsmuit!Mi-e inima de lacrimi plină,Că-n ea s-au îngropat mereuAi mei, și-o să mă-ngrop și eu!O mare e, dar mare lină -Natură, în mormântul meu,E totul cald, că e lumină!