Pierirea Dacilor

"Prea se-ntinde veseliaTot cu praznic și desfrâu!Veți tăia cu toții via,Și veți duce toți la râuVinu-n sticle ori în vaseSă-l vărsați pe apă tot:Cel ascuns de voi prin caseCu putere am să-l scot.Așa vreau. Așa veți faceCa-i tai capul cui nu-i place!"

Fost-a jale-n tot regatulȘi la munte, și la șes;Plânse-orașul, vai, și satul,Cârciumarii mai ales.Și vărsat-au lacrimi desePopii și poeții lor,Cele două tagme-aleseCari la orișice poporSunt apostoli ai mulțimii,Deci la vin de-a pururi primii.

La cetatea BuridavaEi făcut-un miting.Nu știu care-a fost isprava,Căci de-acestea nu m-ating.Știu că cinci senatul dete,Camera pe alții cinciDelegați, cu mândre plete,Bernevici având și-opinci,Să supuie majestățiiPlânsul țării și-al dreptății.

Unul singur avea cizme(Primul dac ce le-a purtat)Și vorbea cu galicisme,Că-n Paris trei ani a statDe-a învățat geologie,Și-avea "Talkowa" pe piept,Îl chema sarab* Ilie,De spun cronicele drept,Iar în mână-avea cravașăSemn distins, ca bulibașă.

Zise el: - "De vrei, ne-aruncăPeste-un milion de scări,Dar cinstita ta poruncăPrea ne scoate din răbdări!Când nu-i strop de vin în țarăCe să bem noi? Petroleu?" -Regele cu vorba rară:- "Oh, Sarailie-al meu!Tu cunoști pe Leon papa,Vorba lui mereu e: Apa!"

- "Rege mare! Mai cu-ncetul!Apa-i lucrul cel mai bun,După cum Pindar poetul,Popa Kneip și mulți o spun,Însă dacii, ca păgânii,Nu beau apă, nici să-i pici.Zic și ei, cum zic româniiCei ce-urmându-ne pe-aiciDe strămoși ne-or recunoaște:Apa-n burtă face broaște!

La o mie două suteDupă Crist! Iar noi suntemMorți detot, când ni-e ulciorulGol o zi, ca la golani,Cum deci îi vom duce dorulTreisprezece sute de-ani!Pân-atunci ne ia tătarul,Tot cu gând că-i gol paharul."

Ascultând aceste spuse,Regele-a zâmbit perfid.Dete-un semn și-un serv aduseZece cupe c-un lichid.- "M-am gândit fără-ncetare;Ceva trebuie să beți -Iat-aici zece păhare.Iar dincoace-aveți pesmețiSpuneți, principi, de vă place,Și cum vreți, așa voi face!"

Sar fruntașii daci cu ura!Să ia toți paharul plin,Căci aveau ca focul guraDe când nu băură vin.Însă care cum înghiteDă să scuipe mai curândȘi cu fețe-ngălbeniteSe privesc pe rând, pe rând.- "Rege, asta-i vrăjmășie!Ce ne dai să bem leșie?

Auzim că mult li-e dragăCelor scoborâți din Crum -Un lichior ce-i zice bragăȘi și-o-mpart de cinci pe drum.Da! Întâi când am văzut-o,Am crezut că sunt lături,Dar pe Zevs, mă jur, pe Pluto:Taina ăstei băuturiN-o-nțeleg - s-asculți de mine -Decât cei cu gusturi fine!"

- "O, fruntași cu mândre coame!Asta-i bragă! și se beaȘi de sete și de foame."- "Mama dracilor s-o ia!Acest soi de băuturăNu-i de noi! Ne vâră-n draci.Să le-o torni cu sila-n gurăN-au s-o-nghită bieții daci.Parcă-i terciul cu lămâieDe-oblojeli pe la călcâie!"

- "O veți bea! răspunse tareȘi-n mânie Deceneu,Dacă nu-mi dați ascultareȘi-agitați poporul meu,Am s-o-mpun, Sarailie,Astăzi prin decret regal,Toți s-o bea! A, terci să fie,Însă terci național!Haidí să bem, uitând trecutulBeți, să-i facem începutul".

Pe ferești săriră prințiiCare și-ncotro văzu!Unu-n goană-și rupse dinții,Altul într-un puț căzu.Cel cu cizme, dând din coate,Se izbea de boi și vaci,Tropăind cele ciuboate,Că-l băgase braga-n draci!Și-au rămas cei prinți de-ocarăApăsând popor și țară.

N-au fost însă lucruri buneCe-acest rege-a făptuit,Căci istoria ne spuneCum că dacii au pierit:Ori de dor de băutură,Ori de caznă-n ciuda lor, -Deci luați învățătură,Regilor, în viitor:Dac-aveau ce soarbe dacii,Poate și-azi trăiau, săracii!