Întoarcerea lui Mihai

De la lungi războaie, Mihai cu mărireIntră-n capitală cu a lui oștire.El se urcă-n tronu-i mândru ocolit.Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:- "Doamne! Focul arde în această țară.Încă ieri cu ură mulți se răsculară.Dar răzvrătitorii s-au întemnițatȘi prin zelul nostru țara a scăpat."- "Voi zdrobi răscoala ce țara uraște;Dar voi sparge încă pricina ce-o naște:Dacă astă țară umblă-a se scula,Este semn că n-aveți simpatia sa.Lui Rodolf voi scris-ați că e răzvrătire,Că ai noștri cată cu a lui unire.Dacă cel ce-o cere e răsculător,Țara mea, eu însumi sunt răzvrătitor...Am învins păgânii, i-am gonit afară;Dar a lor sămânță o găsesc în țară.Ea-nconjoară tronul pentru a-l răciDe inima țării, apoi a-l lovi.Neputând acuma tronul să lovească,Ea îi urcă scara ca să îl mânjească.Tronului nu-i pasă de loviri străineCa d-acea trădare ce s-ascunde-n sine.Planta nu se teme de cei ce-o jignesc,Ca de viermi ce-n sânu-i nasc ș-o veștejesc.De aș ști că sceptrul se robește vouăȘi oricui să fie, eu l-aș rupe-n două!Jugul celor barbari oare l-am spart eu,Ca sub jugul vostru să-mi plec capul meu?Prinșii fie liberi! Au cuvântu-mi dat.Voi intrați în noaptea d-unde v-am luat!"