[Epitaful lui Mateiaș Basarab]

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reacePentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.Cela ce-am fost oarecând de toți prea lăudatAcum zac fără suflet cu lut împresurat.Numai vă rog, greșitu, tot să mă iertați,Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetați.