Testament
Fragment
Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,Decât un nume adunat pe o carte,În seara răzvrătită care vineDe la străbunii mei până la tine,Prin rapi și gropi adânciSuite de bătrânii mei pe brânciȘi care, tânăr, să le urci te-așteaptăCartea mea-i, fiule, o treaptă.[…]
Poezie protejată de drepturi de autor până la 1 ianuarie 2038. Reproducem doar un fragment, cu titlu de exemplificare; textul integral se găsește în edițiile tipărite.
Despre poezie
Testament deschide volumul de debut al lui Arghezi, Cuvinte potrivite (1927), și este cea mai cunoscută artă poetică din literatura română. Poetul îi lasă fiului drept unică moștenire „un nume adunat pe o carte”, iar cartea este o „treaptă” pe care au urcat, „pe brânci”, generațiile de țărani de dinaintea lui.
Poezia spune cum se naște cartea: sapa se preface în condei și brazda în călimară, sudoarea și ocara strămoșilor devin „cuvinte potrivite”, iar din „bube, mucegaiuri și noroi” se ivesc „frumuseți și prețuri noi”. Este programul întregii poezii argheziene, în care urâtul și truda au dreptul la frumusețe, iar cartea e deopotrivă a „robului” care a scris-o și a „Domnului” care o citește.