Noi
La noi sunt codri verzi de bradȘi câmpuri de mătasă;La noi atâția fluturi sunt,Și-atâta jale-n casă.Privighetori din alte țăriVin doina să ne-asculte;La noi sunt cântece și floriȘi lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,La noi, bătrânul soare,De când pe plaiurile noastreNu pentru noi răsare...La noi de jale povestescA codrilor desișuri,Și jale duce Murășul,Și duc tustrele Crișuri.
La noi nevestele plângândSporesc pe fus fuiorul,Și-mbrățișându-și jalea plângȘi tata, și feciorul.Sub cerul nostru-nduioșatE mai domoală hora,Căci cântecele noastre plângÎn ochii tuturora.
Și fluturii sunt mai sfioșiCând zboară-n zări albastre,Doar roua de pe trandafiriE lacrimi de-ale noastre.Iar codrii ce-nfrățiți cu noiÎși înfioară sânulSpun că din lacrimi e-mpletitȘi Oltul, biet, bătrânul...
Avem un vis neîmplinit,Copil al suferinții,De jalea lui ne-am răposatȘi moșii, și părinții...Din vremi uitate, de demult,Gemând de grele patimi,Deșertăciunea unui visNoi o stropim cu lacrimi...