La mal

Mândra apelor crăiasă,Ne-ntâlnirăm azi în cale,Eu, cu gândurile mele,Tu, cu valurile tale.

Prinși de-o tainică chemare,Ne privim acum în față,Tu, eterna vremii doamnă,Eu, un strop răzleț de viață.

Cum te văd, din clipă-n clipă,Mintea-mi zgribură și cade,Simt moșia ta cum creșteȘi hotarul meu cum scade.

Ți-ai pornit nemărginireaSă mă-nfrunte, să mă frângă...Râd talazurile taleDe luntrița mea nătângă.

Tu mă birui, fără luptă,Pururi neînvinsă mare,Ochii călători pe apeTremură și-ți cer iertare...

Spre adâncurile albeÎmi îndrept umila rugă!Mă primește-ntotdeaunaUcenic să-ți fiu, și slugă.

Lasă-mă uitat la malu-ți...Să mă uit așa departe:Din întinderea albastrăVoi citi ca dintr-o carte...